Vasile Pricob – saxofonist, 47 ani, căsătorit

Data şi locul naşterii: 17 octombrie 1965, Nigoteşti (Suceava)

Zodia: balanţă

Instrument: Saxofon Alto Yamaha

      Încă de mic copil, de când mi-am petrecut copilăria în satul
Nigoteşti, mă ştiu îndrăgostit de muzica populară, de folclorul
românesc. Primul meu instrument a fost un acordeon, cu care am
început să desluşesc tainele muzicii. Mai târziu am fost atras de glasul
duios al taragotului, reuşind să-mi cumpăr unul după ce m-am stabilit în oraşul Râşnov. Urmând cursurile Şcolii Populare de Arte din Braşov, în anul II, la insistenţele regretatului profesor Ioan Heveş, am trecut la saxofon, dându-i dreptate, instrument de bază în Ţara Bârsei, şi instrument universal pe mapamond.

    Formaţia Folclorik este în definitiv ceea ce vroiam şi îmi doream încă de când am pus prima dată mâna pe saxofon, fiind mândru de componenţa şi felul nostru de a fi: niciunul mai puţin important ca altul, toţi suntem egali pentru Folclorik.

   Idolul meu: ,,Hei, asta e boală grea!” Aşa mi-a spus maestrul Dumitru Fărcaş cu ani în urmă, când am avut ocazia să-l cunosc personal, acesta fiind cel care mi-a dat imboldul şi curajul de a merge mai departe. Chiar dacă mi-am petrecut copilăria în Moldova, la auzul unei plăci de pick-up cu Dumitru Fărcaş, am rămas marcat de fineţea şi dulceaţa interpretării, încercând să păstrez şi eu din această măiestrie.

   Despre formaţie: Cu colegii de formaţie am o relaţie mai mult decât de prietenie, fiind toţi trei alături unul de altul, la bine şi la greu.
Folclorik este punctul maxim în care am ajuns până acum, urmând a duce acest maxim pe cele mai înalte culmi printr-o continuă perfecţionare.

   Mulţumiri: Doresc să mulţumesc în primul rând părinţilor mei care văzând că de mic copil îmi place muzica, au făcut eforturi mari pentru acea vreme ca eu să-mi urmez visul, cumpărându-mi primul instrument. De altfel, şi sora mea Liliana a îmbrăţişat cu succes cariera muzicală, fiind solistă de muzică populară în Timişoara şi membră a Ansamblului Profesionist Banatul.
   Deasemenea mulţumesc fanilor noştri şi prietenilor noştri care ne ascultă, aici amintindu-l şi pe fratele meu Radu, ca  fiind un împătimit al muzicii noastre.
   Cea mai importantă mulţumire o aduc lui Dumnezeu pentru că îmi dă puterea să fac ceea ce fac.