Vasile Popa - solist vocal şi organist, 30 ani, necăsătorit

Data şi locul naşterii: 28 ianuarie 1982, localitatea Făgăraş

Zodia: vărsător

Instrument: Korg Pa2x Pro

   Greieraş - aşa îmi spun prietenii şi colegii, de când mă ştiu. Şi tot de când mă ştiu, într-una cânt. Ori tare, ori în gând, orice s-ar întâmpla în jurul meu eu am o melodie pe Play în cap... De cântat, orice om cântă. Unii mai bine, alţii mai puţin bine, fiecare cu cât l-a înzestrat Dumnezeu. Talentul nu se cumpără, se poate doar perfecţiona, dacă există.
Îmi place să fac multe lucruri (chiar dacă nu-mi ies toate), dar nu mi-a plăcut niciodată viaţa monotonă, noul şi necunoscutul făcându-mi mereu cu ochiul.

     Idolul meu: „În primul rând Alex de la Orăştie, un tânăr care promite mult, o voce extraordinară şi un talent nativ de invidiat. Are deja sute de melodii şi e doar la început de carieră, melodii frumoase, melodii tinereşti de petrecere şi de chef. Deşi pot fi un pic subiectiv deoarece am devenit prieteni, îi respect foarte mult munca şi efortul de a ajunge unde a ajuns, nu a fost uşor, şi nu a reuşit prin manele ci prin muzică etno şi populară de calitate, iar asta e de apreciat! Deasemenea, am crescut şi am fost fan toată viaţa a lui Aurel Tămaş, o voce caldă şi unică pentru români din punctul meu de vedere. Mulţi cunoscuţi îmi spun că semăn foarte mult cu maestrul Relu, şi la fizic şi la voce. Nu cred, deşi mi-ar conveni! ;) Mulţi au încercat să-i copieze harul ce-l poartă, deşi nu au reuşit, tocmai de aceea e unic! Eu am rămas la spusele profesoarei mele de canto din Şcoala de Arte Braşov, d-na Doina Curelaru, şi anume: “Fiecare e unic. Fii tu însuţi, nu încerca să-ţi copiezii idolii la voce, pentru că nu e bine. Încearcă să le copiezi doar succesul, dar cu unicitatea ta; şi tu ai harul tău!”

   Despre formaţie: Folclorik este visul meu realizat. De mic mi-am propus să ajung în acest punct, şi am ajuns. Am pus suflet în tot ce înseamnă Folclorik, până şi în desenarea siglei, iar acum, un nou ţel, pentru care o să lupt, este un post de radio Folclorik. Mai întâi pe net, apoi în FM.

Colegii de formaţie...de fapt nu e corect spus. Sunt mai mult decât colegi sau prieteni...sunt parte din tot ceea ce fac, facem, sau vrem să facem. Suntem la fel de impulsivi, loiali şi dedicaţi. Asta am urmărit întotdeauna: să fac parte dintr-o formaţie care să nu fie a cuiva, să nu aive şef sau lider, şi să nu fie niciunul cu aere de vedetă.

   Mulţumiri: Vreau să mulţumesc familiei mele pentru susţinere, ajutor şi înţelegere în tot ceea ce fac. Deasemenea mulţumesc oamenilor care ne ascultă şi ne apreciază sau din contra, ne critică, asta ajutându-ne să mergem mai departe. Nu în ultimul rând, mulţumesc bunului Dumnezeu pentru că exist şi reuşesc să fac ceea ce fac.